Documentele arheologice atestă existența așezărilor omenești pe teritoriul ocupat astăzi de orașul Amara încă din perioada neoliticului târziu (obiecte de ceramică specifice culturii Boianfaza Giulești).

Documentele scrise se păstrează din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea ( acte de schimb terenuri, hristoave domnești, hotărnicii, etc). Satul  Motâlva, sat desființat între 1974-1977 și aflat pe teritoriul localității Amara, atestat documentar prima oară în 1684, a fost comună între 1930-1939. După desființare, locuitorii au fost mutați în partea estică a comunei Amara.

Satul Amara Nouă, fost sat pe teritoriul comunei Amara a fost desființat în aceeași perioadă cu satul Motâlva, iar locuitorii au fost mutați în partea estică a comunei Amara.

Primele așezări pe actualul teritoriu al localității au fost consemnate în anii 1857-1859, când s-au stabilit aici grupuri de mocani veniți din părțile Făgărașului și Muscelului, cărora li s-au adăugat alte grupuri de păstori între anii 1864-1866. Aceștia și-au construit bordeie și colibe în preajma lacului, formând un cătun numit atunci Bașica Galbenă sau Movila Galbenă, atestată documentar în anul 1882. Localitatea a luat ființă între anii 1879-1882, prin împroprietărirea participanților la Războiul de independență și a tinerilor căsătoriți, potrivit legii însurățeilor. Au primit pământ peste 300 de familii provenind din Județele Buzău, Prahova și Ialomița. Din 1903, Amara are statut administrativ de comună, în componența sa intrând și satul Motâlva. Din 1974 a primit locuitorii satelor desființate Motâlva și Amara Nouă.

Din aprilie 2004, Amara a devenit oraș, potrivit Legii nr.83/07.04.2004 .